Marea doctrină a alegerii

În rândurile care urmează, vă voi oferi un fragment dintr-un studiu ţinut de fratele Eric Scott la Scoala Biblică de la Tălmaciu în ianuarie 2012, studiu la care am avut marele privilegiu şi har să pot participa şi eu (şi unde l-am revăzut pe prietenul meu Eric Scott după o pauză de 7 ani!). Este vorba de studiul pe cartea 1 Tesaloniceni, iar subiectul pe care îl postez este despre DOCTRINA ALEGERII. Deşi e în contradicţie cu părerea calviniştilor (părere pe care am început de ceva vreme să o iau în calcul ca pe o opţiune!) şi trage spre părerea arminienilor, eu cred că este o părere demnă de luat în seamă, mai ales pentru faptul că Eric studiază cărţile Bibliei în contextul întregii Biblii şi a legămintelor lui Dumnezeu cu poporul Său (iar aici ţin să specific faptul că noi credincioşii suntem beneficiari ai unor părţi din aceste legăminte şi beneficiari ai Noului Legământ, dar aceste legăminte sunt şi vor rămâne în primul rând valabile pentru poporul lui Dumnezeu, poporul Israel, care vor fi reabilitaţi şi se vor bucura de împlinirile finale şi totale ale termenilor acestor legăminte... Culmea este că, mulţi calvinişti cred că Biserica este cea care a luat locul lui Israel şi prin urmare Biserica este cea care se bucură de toate binecuvântprile legămintelor, dar eu cred că cine crede asta, GREŞEŞTE!!!)))

Marea doctrină a alegerii

În l Tesaloniceni 1:4, Pavel spune: Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.”

Cuvântul „ştim” este interpretarea cuvântului grecesc oida. Înseamnă „o cunoaştere deplină şi completă.”

Interpretarea Doctrinei alegerii

Pentru interpretarea acestei mari doctrine, putem să folosim doar Scriptura pentru a oferi o interpretare. Cu alte cuvinte, Biblia trebuie să-şi fie propriul ei interpret. 1 Corinteni 2:13 explică, Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Timp de mulţi ani am lucrat pentru o companie de asigurări. Într-o împrejurare s-a iscat o dispută cu un client cu privire la interpretarea uneia dintre poliţele noastre de asigurare. Clientul a consultat un avocat pe care îl cunoşteam foarte bine şi cu care aveam relaţii foarte bune. Avocatul a argumentat că clientul nostru comun a citit la începutul poliţei de asigurare o frază care indica lărgimea acoperirii pentru un domeniu specific de risc. Această frază era folosită ulterior într-o altă parte a poliţei, dar într-un context diferit, şi avocatul argumenta că ar trebui dată aceeaşi interpretare ambelor aspecte ale poliţei şi prin urmare compensaţia trebuia să fie plătită. I-am arătat avocatului că se aveau în vedere două chestiuni complet diferite şi că nu a fost niciodată intenţia celor care au elaborat poliţa să ofere o acoperire atât de largă. Prietenul meu, avocatul, m-a privit peste biroul său şi a spus, „Acum, ştii că poliţa de asigurare trebuie interpretată prin ea însăşi. Acesta este un document unic şi însemnătatea oricărui aspect al poliţei trebuie să fie interpretată din pachet, în întregimea lui.” Mi-am dat seama că ceea ce spunea avocatul era perfect adevărat, dar pentru a scăpa din cursă, am sugerat că vom obţine o părere din partea Consiliului de Coroană şi că vom respecta decizia. Prietenul meu, avocatul, a spus că ar fi de acord cu aceasta, dacă eu aş suporta costul procedurii. Ei bine, pentru a scurta o poveste lungă, am obţinut părerea şi bineînţeles că a fost în favoarea avocatului. După acest eveniment am vorbit cu un prieten care a ţinut o conferinţă despre lege la Universitatea din Glasgaw. El mi-a confirmat că s-a luat decizia corectă, dar m-a întrebat dacă ştiu de unde venea acest principiu din legea scoţiană; adică principiul că fiecare document trebuie să fie interpretat prin el însuşi şi în structura lui. Spre surpriza mea, am fost informat că acest principiu a fost împrumutat din Biblie. Se pare că în trecutul îndepărtat şi întunecos, când se forma legea scoţiană, au recunoscut că pentru interpretarea oricărui document legal ar trebui să fie folosită metoda biblică, şi astfel principiul a fost încorporat în legea scoţiană. Prin urmare, având gândindu-ne la subiectul acesta important al alegerii, trebuie să fim deosebit de a atenţi pentru a descoperi ce trebuie să spună Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la subiect şi să comparăm lucrurile spirituale cu cele spirituale.

Având în vedere cuvintele folosite

În acest verset se remarcă trei cuvinte: „Fraţilor”; „preaiubiţilor”; şi „cei aleşi”; adică, aleşii lui Dumnezeu. „Fraţilor” înseamnă literal „din acelaşi pântece” şi arată relaţia. „Preaiubiţilor” vorbeşte de unul iubit divin, şi „cei aleşi” vorbeşte de o lucrare a lui Dumnezeu.

Etimologia cuvântului „aleşi”

Scripturile împreună cu greaca seculară folosesc frecvent verbul ca facerea unei alegeri excelente, preţioase sau de dorit. Nu este inclus în concept o respingere a ceva care nu este dorit, ci concentrarea este pe alegerea a ceva ce este deosebit de preţios. O ilustraţie simplă va ajuta. De Crăciun suntem împreună cu familia şi soţia mea, de fiecare dată, după ce servim împreună masa de Crăciun, face o cutie mare de ciocolată pentru bucuria familiei. Întrucât Ana este nepoata noastră cea mai mică, ea este lăsată să aleagă prima. De fiecare dată îi ia ceva timp să caute ciocolata preferată, dar apoi în cele din urmă face alegerea. Dacă aş întreba-o pe Ana de ce a făcut alegerea aceea, ar răspunde: „Ei bine, preferata mea este ciocolata cu mentă. Dacă cutia ar fi conţinut doar ciocolată cu mentă, le-aş fi ales pe toate pentru că este ciocolata mea cea mai preferată.” Prin urmare, concentrarea este pe ceea ce a ales. Totuşi, în timp ce este important să înţelegem cum era folosit cuvântul de cei din vechime, este la fel de important să înţelegem şi felul în care Duhul Sfânt a folosit cuvântul în Scriptură. În Luca 9:35, atunci când Domnul nostru era pe Muntele Schimbării la Faţă, s-a auzit o voce din cer care spunea, „Acesta este Fiul ales, de El să ascultaţi.” În Marcu 9:7 evanghelistul consemnează acelaşi incident, dar călăuzit de Duhul Sfânt, Marcu a scris, Acesta este Fiul meu preaiubit, de El să ascultaţi. Descoperim prin urmare că Duhul Sfânt foloseşte cuvântul „ales” şi „iubit divin” ca un sinonim.

Înţelesul extins al cuvântului din Scriptură

În primul rând, cuvântul arată că este deosebit de preţios pentru Dumnezeu Însuşi. Din această cauză, în versetul 4, Pavel leagă alegerea de iubirea divină. În al doilea rând, Dumnezeu alege pentru un scop specific, şi, în al treilea rând, cei aleşi sunt predestinaţi să atingă un scop specific.

Cele trei categorii de aleşi

În primul rând, Scripturile vorbesc de Domnul Isus Hristos ca fiind Fiul ales.

În al doilea rând, se face referire la Israel ca fiind naţiunea aleasă.

În al treilea rând, Biserica în calitate de mireasă aleasă.

Israel – naţiunea aleasă

Este potrivit să studiem mai întâi poziţia aleasă a lui Israel întrucât Dumnezeu foloseşte poporul Lui din vechime ca o carte cu ilustraţii pentru a demonstra principiile Sale spirituale. De exemplu, cortul întâlnirii, conţinutul său, marele preot, toate vorbesc despre Domnul Isus. Cele şapte sărbători ale lui Israel, aşa cum sunt schiţate în Levitic 23 ne oferă un calendar sfânt al răscumpărării. Prin urmare, este cel mai important atunci când studiem Scripturile să dăm Israelului poziţia înălţată pe care le-a dat-o Dumnezeu; ei sunt naţiunea aleasă a lui Dumnezeu. Amintiţi-vă înţelesul larg al cuvântului în Scriptură. În primul rând, Israel este deosebit de preţios pentru Dumnezeu. Dumnezeu a spus despre poporul Său din vechime, „Te iubesc cu o iubire veşnică, tu eşti ca lumina ochilor Mei.” În al doilea rând, Dumnezeu a creat poporul Israel cu un scop. Ei erau meniţi să aducă binecuvântare universală. Amintiţi-vă că prin Israel avem Scripturile, închinarea la templu şi pe Isus Mesia. În al treilea rând, Israel a fost creat de Dumnezeu cu un scop; adică, un scop suprem. Israel la vremea pocăinţei lui va aduce împărăţia mediatorială pe planeta pământ. Şi apoi în statul veşnic vom descoperi că Israel va avea o poziţie proeminentă în guvernările cerurilor noi şi a pământurilor noi.

Alegerea lui Israel a fost aranjată prin Avraam, Isaac şi Iacov

Dumnezeu l-a ales pe Avraam pentru a oferi binecuvântare universală şi promisiunea că sămânţa femeii, Mesia cel promis, va veni prin Israel. În timp ce legământul a fost făcut prima dată cu Avraam, el a fost confirmat în fiul său, Isaac, şi în nepotul său, Iacov.

Împlinirea legământului avea să se facă în posteritatea biologică a lui Avraam. În această etapă trebuie să fie subliniată un adevăr important – alegerea aceea a fost stabilită prin Avraam la un moment dat în istoria omenirii. Alegerea s-a referit la posteritatea biologică a lui Avraam; astfel, calitatea de membru al naţiunii alese a lui Dumnezeu putea fi moştenită doar prin naştere. Deşi Ismael a fost fiul lui Avraam prin servitoarea lui, Agar, Dumnezeu a hotărât că legământul nu putea fi îndeplinit prin el. În Genesa 17:18 Avraam s-a rugat, „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Totuşi, Dumnezeu i-a răspuns în felul următor: „Cu adevărat nevastă-ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.” În plus, Avraam a avut doi nepoţi, Iacov şi Esau, dar Dumnezeu a hotărât că legământul trebuia să fie îndeplinit prin Iacov. Astfel fiecare băietel evreu care îşi poate duce linia genealogică până la Avraam prin Isaac şi Iacov este un membru al naţiunii alese.

În acest stadiu cred că ar fi util dacă ne-am folosi imaginaţia noastră sfinţită. Să ne imaginăm pentru o clipă că intevievăm un băieţel evreu cu numele Ruben. Îi cerem lui Ruben prima dată să ne explice poziţia lui aleasă. Îl întrebăm dacă a fost sau nu o decizie luată de el, probabil la vârsta de optsprezece ani. Ruben ar răspunde, „Nu, poziţia mea în naţiunea aleasă este în întregime prin naştere. Părinţii mei pot să-şi ducă cu siguranţă linia lor genealogică până la părintii noştri, Avraam, Isaac şi Iacov, şi prin urmare m-am născut în naţiunea aleasă.” Apoi îl întrebăm pe Ruben că întrucât el nu a luat o decizie cu privire la această chestiune, în ce moment l-a ales Dumnezeu? Astfel, am putea să-l întrebăm pe Ruben dacă Dumnezeu l-a ales personal. Ruben ar răspunde că alegerea lui a fost stabilită în urmă cu aproximativ 4000 de ani în urmă prin părintele său, Avraam şi că alegerea aceea a fost moştenită prin naştere. Ruben ar continua să explice într-un mod foarte semnificativ că el era în tatăl său Avraam, şi că sub acest aspect el a fost părtaş la alegerea părintelui său, Avraam.  Ar spune, „Pentru că Dumnezeu l-a ales pe părintele meu Avraam, şi pentru că sunt în Avraam, adică parte a naţiunii alese.” Pavel subliniează acest adevăr în Romani 11:28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Înainte să-i dăm drumul lui Ruben, l-am mai întreba probabil dacă alegerea lui prin Avraam a inclus mântuirea. Ascultaţi cu atenţie răspunsul lui Ruben. „Nu, nu include mântuirea. Acesta este motivul pentru care unuia dintre conducătorii noştri, Nicodim, din vremea lui Isus, i s-a spus explicit că pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să se nască din nou. Prin urmare, pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu, aş avea nevoie de un alt fel de alegere.”

De fapt, Dumnezeu face referire la aceasta în Romani 11:5. Vorbind despre Israel, El spune, Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă [a Israelului] datorită unei alegeri, prin har. Desigur că Pavel face referire la un număr mic de Iudei, fiind inclus el însuşi, care au auzit Evanghelia şi care au fost mântuiţi prin har, prin credinţa în Hristos. Observaţi de asemenea felul în care diferenţiază alegerea lui Israel între alegerea naţiunii prin Avraam şi alegerea care vin prin răscumpărarea lui Hristos şi poziţionarea noastră în Hristos prin credinţă.

Slava alegerii lui Israel

În Romani 11:2, apostolul Pavel afirmă, Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Atunci când Dumnezeu a făcut legământ cu Avraam, Dumnezeu a cunoscut dinainte rezultatele finale ale acestui legământ; şi anume că binecuvântarea universală avea să fie adusă tuturor oamenilor prin urmaşii lui Avraam. Ar trebui să ne amintim că prin Israel avem Scripturile, pe Mesia, împărăţia viitoare, binecuvântarea universală, şi, mai presus de toate, mântuirea pentru toţi prin naştere din nou. În încheirea acestei secţiuni, ar trebui să fie observat că alegerea lui Israel a fost stabilită într-un anumit moment din istorie, aproximativ cu 4000 de ani în urmă. A fost stabilită prin legământ unilateral pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam şi că această alegere poate fi moştenită doar prin naştere.

Alegerea Fiului lui Dumnezeu

Această alegere se bazează pe moştenirea Fiului de la Tatăl şi a fost dată în veşnicia trecută înainte de creaţia lumii.

Fiul ales

Isaia 42:1. Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. În Evanghelia după Luca, capitolul 9, versetul 35, este consemnată o întâmplare a Domnului nostru şi a ucenicilor pe Muntele Schimbării la Faţă. Tatăl a vorbit şi a spus, „Acesta este Fiul meu ales. De El să ascultaţi.” Matei 17:5 consemnează acelaşi eveniment şi afirmă, „Acesta este Fiul meu preaiubit;” adică, Fiul iubit divin, „în care Îmi găsesc toată plăcerea.” Ar trebui amintită însemnătatea largă a cuvântului alegere. În primul rând, Fiul este deosebit de preţios pentru Tatăl. În al doilea rând, prin alegere, Tatăl are un scop pentru Fiul Său, şi, în al treilea rând, există un scop final. Citim despre aceasta în Efeseni 1:10. ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.

Poziţia aleasă a Fiului a fost primită prin moştenire de la Tatăl

Amintiţi-vă că în cele trei persoane ale Dumnezeirii este Tatăl veşnic, Fiul veşnic şi crearea sau calitatea veşnică de părinte. În Ioan 3:16 citim că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe singurul Său Fiu. Această realitate a începutului veşnic este un mister adânc, dar este confirmat de Scriptură. În Evrei 1:4 se afirmă, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit [adică, Domnul şi Mântuitorul nostru] un Nume mult mai minunat decât al lor. Versetul 5 - Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” În rugăciunea de mare preot a Domnului nostru din Ioan 17, El vorbeşte despre slava dată Lui de Tatăl înainte de întemeirea lumii. Din aceste texte se poate aduna că realitatea alegerii Fiului a fost stabilită în veşnicia trecută şi a fost primită de la Tatăl prin moştenire. Slava acestei alegeri se poate vedea şi în cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu. Multe texte fac referire la aceasta, dar în Isaia 53:10 se afirmă, Va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Descoperim verdictul lui Dumnezeu cu privire la rezultatul acestei alegeri – Isaia 53:11 afirmă, Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. Versetul 12 - De aceea Îi voi [Dumnezeu Tatăl] da partea Lui la un loc cu cei mari. Observaţi că Dumnezeu Fiul primeşte o moştenire de la Dumnezeu Tatăl.

Alegerea celui sfânt

Adevărul fundamental – Efeseni 1:4 aleşi în Hristos înainte de întemeierea lumii. Observaţi prin urmare adevărul important că alegerea noastră este în Hristos. Vă amintiţi de prietenul nostru israelit, Ruben? El a obţinut alegerea lui prin moştenirea care a fost stabilită în Avraam, Isaac şi Iacov cu aproape 4000 de ani în urmă. Acum aceasta oferă planul pentru alegerea noastră.

Moştenirea noastră în Adam

Întreaga rasă umană este în Adam şi prin naştere a moştenit o natură păcătoasă. Suntem cu toţii copii ai mâniei şi vom înfrunta despărţirea veşnică de Dumnezeu.

Poziţia noastră nouă în Hristos

Pavel în Efeseni 1:13 afirmă, Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit. Aici ar trebui observate patru puncte importante.

1 – prin naşterea din nou acum suntem fiii lui Dumnezeu

2 – avem pe Duhul Sfânt care locuieşte în noi

3 – Duhul Sfânt este o pecete în noi până în ziua răscumpărării

4 – prin Duhul Sfânt am fost botezaţi în Hristos. Acest botez se referă la poziţia noastră de odinioară în Adam, osândiţi şi mergând spre o veşnicie pierdută; dar prin naşterea din nou acum suntem aşezaţi în Hristos şi suntem părtaşi cu tot ceea ce este Hristos.

Cele două adevăruri importante

1 – moştenim poziţia noastră importantă de aleşi prin naştere din nou

2 – această poziţie de aleşi a fost stabilită prin Dumnezeire din veşnicia trecută.

Slava alegerii noastre este cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu

Amintiţi-vă că alegerea înseamnă 1) că noi suntem aleşii lui Dumnezeu, deosebit de preţioşi; 2) că suntem aleşi pentru un scop, adică spre lauda slavei Sale (Efeseni 1:12); şi 3) scopul se găseşte în Efeseni 1:5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale. Predestinarea înseamnă doar că Dumnezeu ne-a pus pe un drum care ne va duce la scopul Său dorit. Îmi amintesc că pe când eram adolescent am primit cadou de Craciun un mecanism de ceasornic. Era o pistă circulară şi ideea era să învârtă mecanismul si el se învârtea şi se învârtea. Curând m-am plictisit de acesta şi m-am hotărât să demontez pista şi în loc să o aranjez într-o poziţie circulară, am aranjat-o într-un fel de model de zigzag care ducea pista sub masa de bucătărie a mamei şi se sfârşea în faţa unui şemineu deschis. Când am învârtit mecanismul şi l-am pus pe pistă, a ajuns până la locul pe care îl stabilisem pentru el. Am predestinat mecanismul de jucărie. Am stabilit o ţintă şi aceasta este descrisă ca înfiere. Cuvântul înseamnă literal „punerea într-o calitate de fiu.” Adevărul uimitor de aici este că într-o zi fi atât de asemănători cu Hristos încât Dumnezeu Tatăl va putea să spună despre fiecare din noi, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.”

Acum citiţi câteva dintre aceste bogăţii.

Bogăţiile glorioase pe care le avem în Hristos prin poziţia noastră aleasă sunt mult prea numeroase pentru a ne ocupa de ele în acest moment, totuşi, să ne gândim:

·                       Ioan 17:22 le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu. Tot ceea ce Dumnezeu Tatăl a revărsat asupra Fiului prin alegerea Fiului a fost revărsat asupra noastră.

·                       Ioan 17:26 dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei. Domnul nostru Se referă din nou aici la poziţia noastră aleasă, întrucât noi suntem în El şi El este în noi.

·                       Evrei 2:11 Cel ce sfinţeşte, adică Domnul nostru Isus, şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi.” Cuvântul „fraţi” vine din cuvântul grecesc adelphos şi înseamnă literal „din acelaşi pântece.” Amintiţi-vă de ceea ce Domnul  nostru a spus Mariei după învierea Lui în Ioan 20:17, Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi apoi Pavel ne aminteşte în Romani 8:17, dacă duntem copii, literal „născuţi,” suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos.

Concluzie:

Alegerea noastră se datorează poziţiei noastre în Hristos prin naşterea din nou

În epistola lui Pavel către Romani capitolul 16 versetul 7 el afirmă, Andronic şi Iunia au venit la Hristos mai înainte de mine [„au fost în Hristos înainte de mine” – lb.engl., n.t.]. Astfel putem să înţelegem că Pavel explică faptul că aceste două persoane L-au acceptat pe Domnul ca Mântuitor al lor înaintea lui Pavel şi prin urmare s-au bucurat de poziţia lor în Hristos şi de alegerea lor înainte ca Pavel să o fi făcut. Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani înainte de a intra la pensie am fost chemat frecvent la biroul principal din Manchester şi nu a fost niciodată o experienţă care să-mi fi plăcut prea mult. Am fost întotdeauna mult mai fericit când îmi începeam călătoria spre casă. Îmi amintesc că într-o împrejurare au fost unele dificultăţi şi am fost extrem de uşurat când am putut să urc în trenul care mergea spre Scoţia. M-am aşezat în primul vagon şi am început să mă relaxez pentru călătorie. Nu mă aşezasem bine cand a venit controlorul de bilete şi a observat că eu călătoream spre Edinburgh. Mi-a explicat că erau şase vagoane în tren  şi că atunci când trenul ajungea la graniţă, vagoanele aveau să se împartă. Primele trei aveau să meargă la Glasgow şi ultimele trei la Edinburgh. Imediat mi-am dat seama că dacă rămâneam în primul vagon nu mai ajungeam la destinaţie. I-am mulţumit controlorului de bilete şi mi-am ridicat geanta, am păşit din vagonul trei în vagonul patru. Acţiunea aceea mi-a schimbat destinaţia. Am crezut ceea ce mi se spusese de către controlorul de bilete şi am acţionat potrivit afirmaţiei lui. În exact acelaşi fel, cu şaizeci de ani în urmă, am auzit mesajul mântuirii. Am acţionat conform lui. Am crezut că Domnul era Mântuitorul meu şi m-am încrezut în El pentru mântuire şi am devenit unul dintre aleşii Lui.

Odată domnului Moody, marele evanghelist, i s-a cerut să-şi spună punctele sale de vedere cu privire la versetul din Efeseni 1:4 aleşi de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Domnul Moody a răspuns, „Cei aleşi sunt oricine doreşte, cei care nu sunt oricine nu doreşte.”