Ca să înţelegem semnificaţia acestei sărbători, a Naşterii Domnului, trebuie să cercetăm Scripturile. Mai, exact, vrem să aflăm Cine este Cel pe care-L sărbătorim în această sărbătoare.
Cum putem noi să sărbătorim pe Unul pe care nu-L cunoaştem? Ca să-L putem sărbători cu adevărat trebuie să ştim Cine este El. Prin urmare, aceasta este tema acestei predici şi ea ne va introduce în esenţa întregii Sărbători a Naşterii Domnului.
Pentru prezentarea Persoanei Domnului Isus Hristos vom începe cu începutul Epistolei către Evrei.
În epistola către Evrei 1:1-3, autorul epistolei spune: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui...“
Iată că avem deja câteva elemente care ne spun cine este Isus Hristos. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. El este Acela care a venit de la Dumnezeu, trimis de Dumnezeu. El este oglindirea (reflectarea sau radierea) slavei (sau gloriei) lui Dumnezeu. Când te uiţi la Domnul Isus Hristos, vezi reflectată sau radiată toată slava lui Dumnezeu.
De fapt, pentru cuvântul „oglindire”, „reflectare” sau „radiere”, autorul epistolei foloseşte cuvântul grecesc „apaugasma”, care înseamnă „a răspândi lumină” sau „a radia lumină”. Isus Hristos este manifestarea Lui Dumnezeu, este reflectarea perfectă a lui Dumnezeu, este radierea perfecţiunilor (atributelor) lui Dumnezeu. Toate gloriile sau perfecţiunile (atributele) morale şi spirituale (non-morale) ale lui Dumnezeu se pot vedea şi în El. El ni-L exprimă pe Dumnezeu. Nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu; nimeni nu-L va vedea vreodată. Singura strălucire de la Dumnezeu care ajunge la noi este mediată de Isus Hristos. Aşa cum razele soarelui luminează şi încălzesc pământul. la fel Isus Hristos este lumina slăvită a lui Dumnezeu răspândită şi strălucind în inimile oamenilor. Isus Hristos reflectă perfecţiunile sau atributele lui Dumnezeu (caracterul Lui), aşa cum lumina soarelui reflectă soarele. Numai că Hristos este mai mult decât lumina reflectată de soare. El este Soarele Însuşi, adică El este Dumnezeu Însuşi, revelat omenirii prin venirea Sa în lume.
În al doilea rând, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumneyeu, este întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu. Autorul epistolei foloseşte pentru cuvântul „întipărire” cuvântul grecesc „charaktēr”, care înseamnă „reprezentare exactă” şi care se referă la un instrument de imprimare, la un sigiliu sau la o ştampilă. Dacă iei un sigiliu şi-l pui pe ceară caldă, pe ceară rămâne imprimat chipul care este pe sigiliu. Pe ceară este întipărirea exactă a ceea ce este reliefat pe sigiliu. Tot astfel, chipul unui suveran este imprimat pe monedă. Domnul Isus este întipărirea într-un trup uman a Fiinţei lui Dumnezeu. Toată Fiinţa lui Dumnezeu, Acela pe care nu-L pot cuprinde cerurile şi întregul Cosmos şi pe care nu-L poate vedea vreun ochi omenesc, toată Fiinţa lui Dumnezeu (esenţă şi caracter) este concentrată în Isus din Nazaret. El este întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu sau, după o traducere din greacă, reprezentarea exactă a Fiinţei lui Dumnezeu, reproducerea exactă a esenţei şi caracterului lui Dumnezeu.
Prin urmare, noi nu mai putem să spunem „De unde să ştiu cum este Dumnezeu?” sau „Cum să-L cunosc pe Dumnezeu?”
În Coloseni 1:15, Pavel spune: „El (Isus Hristos) este chipul Dumnezeului celui nevăzut...” Pavel foloseşte pentru cuvântul „chip” cuvântul grecesc „eikōn”, care înseamnă „imagine”; „imaginea” înseamnă un marcaj înfierat sau un contur ştampilat pe ceva, adică o reproducere exactă în toate privinţele. Martyn Lloyd-Jones a spus: „Chipul este suma totală a calităţilor care face un lucru ceea ce este.” Mai exact, chipul are de-a face cu natura (esenţa) şi caracterul (atributele) unei persoane sau a unui lucru. Aceasta înseamnă că Isus Hristos a fost şi este manifestarea şi reprezentarea perfectă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este invizibil sau nevăzut, dar Isus Hristos Îl descoperă (revelează) pe Dumnezeu lumii. El Îl descoperă pe Dumnezeu, fiind chipul sau imaginea exactă a lui Dumnezeu, fiind reproducerea (reprezentarea) perfectă (exactă) a lui Dumnezeu. El nu a devenit chipul lui Dumnezeu la întrupare, ci a fost aşa din veşnicie. „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”, spune Pavel în Coloseni 2:9. „El are chipul lui Dumnezeu”, după cum spune Pavel în Filipeni 2:6.
Iată de ce, după ce a stat atâţia ani cu ucenicii Săi, în seara de dinaintea zilei crucificării, în timpul Cinei, Domnul Isus Hristos a putut să îi spună unuia dintre ucenici: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl!” (sau „L-a văzut pe Dumnezeu”) (Ioan 14:9) ). În Isus Hristos, Dumnezeul invizibil a devenit vizibil. Fapt pe care Ioan Îl întăreşte încă de la începutul Evangheliei sale, spunând în Ioan 1:14: „Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl”
Te uiţi la Isus Hristos, şi spui: „Aşa este Dumnezeu!”. Te uiţi la felul cum vorbeşte, şi spui: „Aşa vorbeşte Dumnezeu!”, te uiţi la felul cum îi tratează pe oameni, şi spui: „Aşa-i tratează Dumnezeu pe oameni!”. Te uiţi la felul cum Se coboară El la cel mai simplu şi cel mai dispreţuit şi vede în el valoare şi cum îi spune: „Şi pentru tine am venit în lume! Şi pentru tine am un loc în cer!”, şi spui: „Aşa este Dumnezeu!”. Te uiţi mai ales la El întins pe Cruce, în suferinţă şi agonie pentru tine, şi vezi acolo inima dezgolită a lui Dumnezeu, plină de dragoste, şi Îl auzi pe Dumnezeu spunând: „Atât de mult te iubesc! Ca să pot rezolva problema vinei tale, ca să pot rezolva problema căderii tale, ca să poţi fi recuperat şi reabilitat, asta fac Eu din dragoste pentru tine!”
Aşadar, Domnul Isus Hristos, Fiul Întrupat al lui Dumnezeu, este oglindirea slavei lui Dumnezeu, întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu, chipul Dumnezeului cel nevăzut!
În Coloseni 2:3, Pavel ne spune că „În El locuiesc toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” Adăugaţi la această afirmaţie a lui Pavel ceea ce spune Ioan, în Ioan 1:1: „La început era Cuvântul,şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”
Trebuie să ştiţi că în loc de „cuvânt” în limba greacă este „logos”. Iar „logos” înseamnă în primul rând „raţiune” sau „gândire”.
După cum cuvântul exprimă gândirea (raţiunea) celui care-l rosteşte, tot aşa, în calitate de Cuvânt (Logos) viu, veşnicul Fiu al lui Dumnezeu (întrupat în Isus Hristos) exprimă în chip desăvârşit gândirea lui Dumnezeu prin Însuşi Persoana Sa şi prin acţiunile şi cuvintele Sale. Dar, chiar dacă Fiul lui Dumnezeu (Isus Hristos) este expresia Gândirii lui Dumnezeu – în sensul de Raţiune ordonată şi ordonatoare, care pune ordine în haos - şi „ Întruchiparea” Gândirii lui Dumnezeu în Cuvântul viu care Îl revelează pe Dumnezeul cel nevăzut, aceasta nu înseamnă că El este o idee sau un gând, ci este o Persoană care are funcţia pe care o are cuvântul care exprimă gândirea (raţiunea) cuiva. Fiind Întruchiparea Raţiunii ordonate şi ordonatoare, Cuvântul este Însuşi Raţiunea Supremă, este Însuşi Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să ne ferim de nuanţa platonică a existenţei ideale în idee şi întruparea ideii. Fiul, Logosul, nu este o idee a Divinităţii supreme, a Tatălui, ci o Persoană (Dumnezeu Fiul) coexistentă cu Tatăl şi cu Duhul din veşnicie şi egală cu Ei în dumnezeire. El nu împrumută atribute divine, ci le posedă în virtutea dumnezeirii Sale.
Pe de altă parte, Logos însemnând şi raţiune, înţelegem că Fiul este Raţiunea de a fi a tuturor lucrurilor, pulsaţia fundamentală a întregii existenţe. Prin El şi pentru El s-au făcut toate lucrurile, tot El susţinându-le în existenţa şi manifestarea lor.
Având toate acestea în minte, să privim ce spune Ioan în Ioan 1:14: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi...” Fiul veşnic, Cuvântul, a venit în lumea noastră în trup de Om, un Om pe care-L puteai întâlni în fiecare zi, când era pe acest pământ, şi un Om pe care-L vom vedea şi în slava cerească, dar într-un trup de slavă, dobândit după învierea Sa.
Pe Acesta Îl sărbătorim noi astăzi! Pe Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat în Persoana Domnului Isus pentru a-L face cunoscut pe Dumnezeu, pentru a face cunoscută Dumnezeirea triună, pentru a ne revela dragostea Acestui Dumnezeu pentru noi, prin faptul că a făcut un plan de mântuire pentru noi oamenii şi El, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume pentru a-l duce la îndeplinire.
Dacă privim la semnificaţia numelui Isus Hristos, descoperim şi acolo lucruri minunate: în ebraică „Isus” înseamnă „Yahweh mântuieşte”, iar Hristos, care este corespondentul grecesc al ebraicului „Mesiah”, înseamnă „Unsul lui Yahweh” sau „Trimisul lui Yahweh”. Aşadar, prin alăturarea celor două nume, avem: „Unsul (sau Trimisul) lui Yahweh mântuieşte” Însăşi însemnătatea numelor Isus Hristos ne arată faptul că Isus este Mântuitorul uns (trimis) al lui Dumnezeu.
Aceasta este esenţa Sărbătorii pe care rememorăm în fiecare an: Persoana Domnului Isus Hristos, Fiul Întrupat al lui Dumnezeu!
