Privind la dragostea lui Dumnezeu

Privind la mesajul central al Bibliei – planul de răscumpărare al lui Dumnezeu prin Isus Hristos –, putem auzi vocea lui Dumnezeu răsunând în inimile noastre: „Vreţi să vedeţi cât de mare este dragostea Mea? Urcaţi pe cărarea ce şerpuieşte pe sub zidurile Ierusalimului! Mergeţi pe urmele săpate în ţărâna însângerată, până ajungeţi pe creasta dealului! Înainte de a ridica privirile, opriţi-vă şi Mă veţi auzi şoptind: Atât de mult vă iubesc!”

Spatele Îi e o masă de muşchi sfârtecaţi de bici. Firişoare de sânge Îi curg pe faţă. Pleoapele şi buzele Îi sunt atât de tumefiate. Încât nu mai poate deschide  nici ochii şi nici gura. Durerea Îi cuprinde corpul ca un foc scăpat de sub control. Se lasă să alunece puţin pentru a uşura chinul picioarelor străpunse, dar simte că nu mai poate respira. La limita sufocării, forţează picioarele străpunse să împingă în piron şi se înalţă pe cruce cu câţiva centrimetri, ceea ce Îi produce o nouă serie de dureri. Atârnat fiind de braţe – ale căror palme sunt ţintuite pe cruce –, muşchii pectorali sunt paralizaţi, iar cei intercostali incapabili să acţioneze. Aerul poate fi inspirat în plămâni, dar nu poate fi expirat. Aşa că El Se luptă să Se ridice, pentru a trage măcar puţin aer. În final, dioxidul de carbon se strânge în plămâni şi în vene, iar crampele scad parţial. Prin convulsii, El reuşeşte să Se ridice şi să inspire oxigenul dătător de  viaţă... Şi tot aşa timp de mai multe ore. Sfâşiat de durere, Se mişcă în sus şi în jos, până Îl lasă puterile şi pe noi îndoielile.

Te iubeşte Dumnezeu? Priveşte crucea şi vei primi răspunsul! Dumnezeu Fiul a murit pentru tine! Din dragoste...

Dumnezeu ar fi putut da copiilor Săi o idee măreaţă, un mesaj liric sau un cântec fără sfârşit... dar El S-a dat pe Sine. „[Dumnezeu Fiul] ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.” (Efes. 5:2). Ce fel de devotament este acesta? Răspunsul e „inepuizabil”. Sfinţenia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui cereau o jertfă fără păcat şi singura jertfă fără păcat era Dumnezeu Fiul, Mielul lui Dumnezeu. Şi pentru că dragostea lui Dumnezeu nu ezită niciodată să plătească preţul, a făcut ce era de făcut.

La întrebarea: „Mă iubeşte cineva?”, ascultă răspunsul cerului: Gândeşte-te la Dumnezeu Fiul pe cruce şi ascultă cum îţi spune: „Eu te iubesc!”

De multe ori, dacă nu cumva de cele mai multe ori, noi nu realizăm cât de mare este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Sau, şi mai trist, o ignorăm...

Dar, dacă o ignorăm sau ne batem joc de ea şi, dacă El nu ne dă harul pocăinţei pentru acest lucru, ce se va întâmpla cu cei ce fac aceste lucruri? Deşi Dumnezeu este Cel care decide cu privire la acest lucru, mare parte din răspuns îl putem afla când ne uităm la alte două atribute ale Sale: dreptatea Lui nesatisfăcută şi mânia Lui nepotolită prin acceptarea lucrării dragostei Lui.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi! Dragostea Lui să ne copleşească, iar noi să ne lăsăm cuprinşi şi inundaţi de ea!