"Eu cred in inviere!"

                      ( despre Inviere, Inaltare si Implinire )

Sub acest titlu („Eu cred in Inviere!“), care reprezinta de fapt titlul unei carti aparute pe la jumatatea deceniului opt al secolului trecut (secolul XX), la mai putin de un deceniu de cand credinta crestina a fost supusa unui atac fara precedent al necredintei, tolerantei (sau intolerantei), sincretismului (a se citi „paganismului“) si, in final, al ecumenismului (cea mai periculoasa forma a necredintei), deci, sub acest titlu incerc sa reafirm credinta „data sfintilor odata pentru totdeauna“ (Iuda 3) si sa lupt pentru ea.

Pentru ca, daca pare neverosimil pentru prezent, cu siguranta ca viitorul apropiat va aduce si aici, mai repede decat ne imaginam, problema Invierii lui Isus si implicit a Invierii mortilor, unii pentru viata vesnica, iar altii pentru pedeapsa vesnica.

Invierea implica Judecata, iar Judecata implica Dreptatea. Pentru cat timp oare se va mai recita cu convingere (sau fara), chiar in bisericile istorice,

„Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, tuturor vazutelor si nevazutelor, si intr-unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…, care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri…, S-a facut om si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi…, Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie?“

Crestinatatea Apuseana astepta sa auda vocea lui George Eldon Ladd, marele teolog evanghelic al secolului trecut, daca el insusi mai crede in Invierea lui Isus sau nu…, si asta nu in urma cu mai mult de un sfert de veac…Asa s-a nascut o carte care nu ar fi trebuit sa fie scrisa niciodata in literatura crestina, Eu cred in Invierea lui Isus caci „daca n-a inviat Isus, credinta vostra este zadarnica…voi sunteti inca in pacatele voastre“ (1 Cor. 15:17).

Si tocmai aici era problema: pacatele noastre; pacate despre care aproape nimeni nu mai predica astazi intre tele-evanghelistii de succes, predicatorii si pastorii acestei ere care, tot mai des, se numeste Post-Crestina... Unul dintre ei, pastor astazi al celei mai mari biserici „evanghelice“ americane, si care are programul cu cea mai larga audienta in America (de asemeni, transmitand in alte peste 100 de tari ale lumii, intre ele fiind si Romania), a marturisit public ca in predicile lui el nu foloseste deloc cuvantul „pacat“… Si daca nu este Pacat, atunci nu este nici Pocainta, iar fara Pocainta evident ca nu putem vorbi de Inviere. Cuvintele Mantuitorului, „daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel“, sunt trecute sub o tacere de mormant…

Asistam astfel neputinciosi la o decrestinizare a Crestinismului, adica la o dezbracare de credinta apostolica si la o trecere spre o credinta care nu se deosebeste cu nimic de necredinta, o credinta surogat, incompleta, falsa, draceasca in final, deoarece conduce inevitabil spre Iad…

Inaltarea lui Isus la cer nu este cu putinta fara Invierea Lui. Iar Promisunea Duhului Sfant, „Cel care va dovedi lumea vinovata in ceea ce priveste pacatul, dreptatea si judecata“ (Ioan 16:8), nu este cu putinta fara Inaltarea lui Isus la Tatal. Toate acestea impreuna, care implica Coborarea si Prezenta si Lucrarea Duhului Sfant in inima noastra, indreapta spre Revenirea lui Isus,

„si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.“

Avem deci astazi o biserica fara Crez, fara Pacat, fara Pocainta si fara Hristos… „Dascalul Pocaintei“ (Ioan Gura de Aur), ar fi si astazi exilat daca cumva ar aparea si ar predica impotriva pacatului in Catedrala de Cristal, asa cum o facea in secolul al patrulea, in Catedrala Constantinopolului…

EU CRED IN INVIERE! Si in toate implicatile ei, prima si cea esentiala fiind Nasterea din nou, din apa si din Duh, cea care ne aduce in Imparatia Eterna a lui Dumnezeu ,

„dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua“ (Rom. 6:4).