Sunt conștient că sunt încă mulți care doresc să Îi placă Domnului și care prețuiesc ajutor cu privire la astfel de subiecte și, prin urmare, doresc să aduc înaintea voastră un îndemn din Cuvântul lui Dumnezeu, având încredere că acele afecțiuni de mireasă din voi, care răspund cuvintelor Preaiubitului nostru cu „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20
), vor răspunde de asemenea în ascultare de Cuvântul Său, „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!” (1. Ioan 5:21 ).Mai înainte de a trece la subiectul nostru, permiteți-mi să adaug că scriu acestea înțelegând repercusiunile emoționale cu care se confruntă cineva în despărțirea de ritualurile idolești. Am crescut într-un cămin creștin, în care se sărbătorea Crăciunul, cu variatele lui detalii nostalgice ... . Îi putem doar mulțumi lui Dumnezeu pentru eliberarea din această capcană și robie. Și alții, de asemenea, și-au exprimat sentimentul eliberării din robie, odată ce au fost eliberați din ea. Domnul nostru să ne facă să ne adâncim privirea în „legea desăvârşită, aceea a libertăţii” (Iacov 1:25
);
de exemplu, libertatea naturii celei noi de a face doar ce îi place,
și anume, să-I placă Lui. Aceasta este într-adevăr eliberare din robie
și este o libertate creștină autentică.Citările de mai jos, din câțiva dintre frații care au trăit în urmă cu două secole, arată pe deplin faptul că ne-am abătut. Creștinătatea a cedat în fața acestor ritualuri idolești și, spun cu tristețe, și unii dintre cei care se adună doar în vrednicul Lui nume, s-au asociat cu acestea. Faptele nu s-au schimbat, frații mei. Cuvântul nu s-a schimbat. Atunci, ce anume s-a schimbat? Noi. Noi am renunțat, și renunțăm, la principiile sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Renunțăm la ascultare. Suntem mult mai preocupați de reputația noastră, caracterul nostru plăcut, plăcerea noastră, confortul nostru, activitățile noastre, „pacea” noastră, decât să ascultăm de „glasul Cuvântului Său” (Psalmul 103:20
). Glasul Lui nu ne mișcă așa cum ar trebui. Mireasa spunea „Glasul preaiubitului meu!”.
Ea fremăta! Și gândiți-vă, Preaiubitul nostru ne vorbește în Cuvântul
Său. Ce privilegiu să avem parte de astfel de cuvinte. Și făcând parte
din mireasa Lui, căreia El îi spune „Iată, Eu vin curând”, putem oare să spunem din inimă „Vino, Doamne Isuse!”,
când ne înfășoară lucruri pe care Cuvântul Lui le condamnă? Este
aceasta o afecțiune de mireasă? Este aceasta o anticipare fericită a
venirii Sale? Vom fi noi oare găsiți asociindu-L cu Belial, atunci când
El va veni pentru noi?Următoarea citare a lui J.N. Darby nu lasă niciun dubiu cu privire la atitudinea lui față de „obiceiurile Crăciunului”:
„Așa-numiții creștini au sărbători, și le-au atașat nume creștine celor păgâne. Marele Augustin ne spune că „biserica” a întemeiat această practică, anume ca dacă oamenii se îmbată (lucru pe care îl făceau chiar în biserici), măcar să o facă în onoarea sfinților, nu a demonilor. Unul dintre papii cu numele de Grigorie era renumit pentru acest lucru, și prin aceasta, în dioceza lui au mai rămas doar șaptesprezece sărbători păgâne. Iar un alt Grigorie, trimițând un alt Augustin în Anglia, i-a poruncit să nu distrugă templele idolilor, ci să le transforme în biserici; și după cum păgânii erau obișnuiți să aibă o sărbătoare aniversară a zeului lor, să o înlocuiască cu una a unui sfânt. Astfel au fost creștinate în cele din urmă Europa, Africa și Asia Mică. Sicilia, care în ciuda tuturor eforturilor rămăsese păgână, a acceptat ca toate templele ei să fie transformate în biserici, de îndată ce s-a decis, la ceea ce trebuie să numesc rușinosul și josnicul consiliu de la Efes, că Maria era mama lui Dumnezeu.
Era ușor să o adori pe mama lui Dumnezeu ca fiind mama zeilor. Însă pretutindeni, și chiar în biserici, beția în onoarea sfinților a luat locul beției în onoarea semizeilor, marele Augustin și alți părinți fiind martori la aceasta. Astfel erau sărbătorile aniversare, Crăciunul fiind cea mai rea dintre sărbătorile păgâne (și încă este sărbătorit în țările păgâne), prilej pentru a se sărbători întoarcerea soarelui din solstițiul de iarnă, fără vreo pretenție că Hristos s-a născut în acea zi, însă, neputând stopa desfrâul, au stabilit atunci nașterea lui Hristos. De fapt așa sunt zilele sfinților și sărbătorile aniversare ale bisericii. Aceasta reprezintă, cu siguranță, ceea ce apostolul afirmă că era o întoarcere la păgânism, astfel încât îi era teamă că lucrarea lui era în zadar - transformarea cu bună știință a elementelor creștinismului, prin care Dumnezeu acționa asupra sufletelor pentru a le aduce, individual sau colectiv, într-o binecuvântată și divin lucrată relație cu El, în anumite evenimente sau acțiuni exterioare stabilite în mod exclusiv să aibă loc la o anumită dată. „Mă tem pentru voi” (Galateni 4:11
).” Culegere de scrieri ale lui J.N. Darby, vol. 29, pag. 502, 503, ediția Morrish. Scriind despre epistola către Galateni, atât J.N. Darby cât și William Kelly au prins prilejul să facă anumite observații cu privire la festivitățile păgâne care fuseseră „creștinate” de biserica primară.
În cartea sa despre epistola către Galateni, William Kelly scria:
„Voi respectaţi zile şi luni şi timpuri şi ani!” (Galateni 4:10
).
Ceea ce a devenit uimitor astăzi este a nu face aceasta! Vai! Răul
care exista la galateni este privit astăzi ca o dovadă de religie, în
timp ce Pavel semnalează această respectare de date nu ca pe o simplă
eroare, ci ca pe o dovadă de idolatrie. În păgânism se făcea mare caz
de aceste sărbători, şi Dumnezeu le îngăduia în iudaism, pentru că
iudeii aveau un fel de religie adaptată stării lor şi sanctuarului
pământesc. Dar acum totul este complet schimbat, şi respectarea
sărbătorilor şi anotimpurilor speciale, ca mod de a-I plăcea lui
Dumnezeu, este respins cu autoritate de Duhul Sfânt. „Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi” (Galateni 4:11 ).”Să îl ascultăm pe J.N. Darby, cu privire la Galateni:
„Totuși acești sărmani creștini doreau acum să se reîntoarcă la cunoștințele elementare slabe și sărace de care fuseseră eliberați când erau păgâni, prin cunoștința mântuirii care este în Hristos Isus! Remarcați că toate ritualurile lor nu sunt altceva decât același lucru ca păgânismul, cunoștințe elementare ale lumii. Chiar dacă cei care se supun acestora sunt creștini, totuși principiile după care ei umblă sunt cunoștințele elementare ale lumii, iar practicile lor sunt unele păgâne. Aici învățăm aceasta ca doctrină, însă istoria bisericii ne-a arătat-o ca pe un fapt real. Au fost luate zile și locuri sfinte de la păgâni, care aveau locuri și zile sfinte în care țineau sărbători în onoarea oamenilor zeificați, cum ar fi Tezeu, Hercule și alții. Numele sfinților au fost atașate după aceea acestor locuri și zile, iar în locul semizeilor au fost sărbătoriți sfinții.
Sfântul Augustin ne-a spus ce s-a întâmplat și cum a început. El a încercat să pună capăt acestor obiceiuri rele, nu zilelor, ci lucrurilor care se întâmplau în aceste zile, căci oamenii se îmbătau în biserici. Aceasta se întâmpla în Africa și același lucru era pretutindeni. Sărbătoarea Nașterii era cea mai rea dintre toate sărbătorile păgâne, și încă este sărbătorită printre păgânii din Orient. Neputându-i împiedica pe cei care, venind din păgânism, se creștinau, să nu mai practice neorânduieli la această sărbătoare, conducătorii bisericii au decis să pună în locul ei Nașterea lui Hristos.
De asemenea, Augustin a spus, cu privire la amintirea sfinților care au luat locul lui Tezeu, etc., că biserica a crezut că este mai bine pentru oameni să se îmbete în onoarea unui sfânt decât în onoarea unui demon. Este un fapt cert că Hristos nu s-a născut în Decembrie. Timpul în care Maria a mers în vizită la Elisabeta dovedește aceasta, dacă se compară cu ordinea celor douăzeci și patru de cete ale preoților. Zaharia era din ceata a opta.
Preluând din nou de la iudei cunoștințele elementare ale lumii, galatenii se reîntorceau la practicile lor păgâne anterioare. Până la venirea lui Hristos, aceste lucruri aveau un înțeles important; ele erau imagini a ceea ce a fost Hristos, sau ce este acum, iar pe lângă aceasta, ele l-au pus pe om la încercare și au arătat că el nu poate umbla cu Dumnezeu ca om în carne. Însă când Hristos a venit odinioară, esența era acolo, iar imaginile nu mai aveau vreun rol, testul avusese deja loc. Ce s-a făcut pentru împlinirea legii nu a fost altceva decât negarea împlinirii tuturor lucrurilor în Hristos, cunoștințele elementare păgâne ale lumii, în care umblaseră galatenii atunci când trăiau ca păgâni în lume.”
Remarcăm de asemenea că în articolul intitulat „Aluatul”, din scrierea sa „Minunile și parabolele Domnului nostru”, W.W. Fereday spunea:
„Însă o biserică necredincioasă, pentru a face creștinismul pe gustul maselor, a compromis adevărul lui Dumnezeu în cel mai jalnic mod. Așadar, pe măsură ce păgânii fuseseră obișnuiți secole de-a rândul să facă petreceri la anumite momente de timp din an, în onoarea zeilor lor, au acceptat să le continue în numele lui Hristos. Aceasta este originea stricată a sărbătorilor de Crăciun, a priveghiurilor, etc.”
Vai, pe măsură ce anii au trecut, s-a alunecat în ținerea Crăciunului, după cum reiese în mod evident din următoarea scrisoare:
„Atunci când am intrat pentru prima oară în părtășie cu așa-numiții „frați”, în 1877, ei erau în mod practic una în a se ține departe de orice participare la sărbătorirea Crăciunului și la alte urâciuni similare ... au fost scrise tractate împotriva lor ... Însă acum, toți acei martori ai adevărului divin fiind plecați la Domnul, au apărut alte generații, iar acum sunt puțini cei care privesc cu dezgust aceste lucruri păgâne, da, chiar satanice, căci cine altul decât satan, marele vrăjmaș al Domnului nostru, ar îndrăzni să înfăptuiască acest apogeu al acestei răutăți atroce, de a asocia Numele Lui unei minciuni?
Însă, preaiubiți frați, nu ați „ținut” voi Crăciunul? V-ați urat voi unii altora să fiți „fericiți”, chiar dacă prin aceasta L-ați asociat pe Hristos cu Belial? Aceasta mi se pare nespus de groaznic, greșesc cumva, frații mei?”. F.C.J. „O scrisoare deschisă”
Doresc să vă atrag atenția asupra spuselor lui J.N. Darby, citate mai sus. Acolo am văzut precizate următoarele:
-
Originea păgână a Crăciunului fiind asociată cu cea mai rea dintre sărbătorile păgâne.
-
Faptul că închinarea la demoni era în legătură cu sărbătoarea din care derivă Crăciunul.
-
Adorarea Mariei făcea parte din respectarea sărbătorii
Crăciunului, în forma lui „creștinată”. Maria „Crăciunului” este zeița
mamă, împărăteasa cerurilor, adorată de cei din vechime.
), se vor supune Cuvântului din Galateni 4 ,
și vor conștientiza că un curent moral nu se poate ridica deasupra
izvorului său, și că nici trecerea timpului nu poate să schimbe
caracterul moral al sărbătorilor religioase păgâne care poartă numele
lui Hristos.2. Corinteni 6:16,17
spune: „Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? ... „fiţi despărţiţi“, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat”.Un articol de R.A. Huebner
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu