ÎNĂLŢAREA LUI HRISTOS

 FILIPENI 2: 9-11

Am văzut până acum care sunt cei şapte paşi coborâtori spre umilirea lui Hristos. Vom vedea în continuare cei şapte paşi spre înălţarea lui Hristos. Nu trebuie să uităm că acesta este gândul lui Dumnezeu - înălţarea lui Hristos.

v.9  Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;

            Acesta este primul pas în sus: “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult”. Scopul suprem al lui Dumnezeu Tatăl în universul de astăzi este ca Isus Hristos să fie glorificat în universul creat de El şi pe pământul pe care locuieşte omul răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

            Singurul lucru care conferă importanţă şi semnificaţie acestei planete este moartea lui Hristos care a avut loc aici, şi nimic altceva. Astronomii ne spun că suntem asemenea unor fire de praf în spaţiu şi că, dacă planeta noastră ar dispărea, universul nu i-ar simţi lipsa. Acest lucru este absolut adevărat. Altcineva a spus că omul este “o boală a epidermei unei planete minuscule”. Asta suntem noi! Ceea ce a conferit demnitate omului şi l-a făcut să privească spre cer şi să cânte laudă lui Dumnezeu este faptul că Isus Hristos a venit pe pământ şi a murit pe cruce pentru fiecare dintre noi. “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.”

            Cel de-al doilea pas: “I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. Data viitoare când veţi lua în deşert Numele Domnului gândiţi-vă că Dumnezeu intenţionează să înalţe acest nume pe care voi îl târâţi în noroi. Am văzut un reportaj despre prăbuşirea unui avion în care fusese pusă o bombă. Pilotul scăpase cu viaţă şi era un miracol că mai trăia. El stătea deoparte, după ce reuşise să iasă din avion, şi spunea: “Isuse Hristoase! Isuse Hristoase!” Nu ştiu dacă rostea acest Nume în chip profanator – sper că nu, de dragul lui sper că nu. Mai degrabă mi-ar plăcea să cred că era o rugăciune. Numele lui Isus Hristos va fi înălţat mai presus de toate numele oamenilor de renume care au trăit pe acest pământ şi mai presus de numele tuturor îngerilor din slavă.

v.10  pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,

             În acest verset descoperim următorii trei paşi ai înălţării lui Hristos. Cel de-al treilea pas: “pentru ca în Numele lui Isus” – Isus înseamnă Mântuitor. Înainte de naşterea Sa în Betleem, îngerul a spus: “Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Observaţi în continuare referinţa la profeţie: “Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: ‘Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel’, care tălmăcit înseamnă: ‘Dumnezeu este cu noi’” (Matei 1:22, 23).

            Puteţi să-mi arătaţi un loc în Biblie unde I se spune Emanuel? Când am început să studiez teologia, eu nu aveam nici o problemă când era vorba de naşterea lui Isus din fecioară. De vreme ce El este Dumnezeu, cum altfel ar putea intra în familia umană, dacă nu printr-o naştere miraculoasă? Dar ceea ce îmi crea mie probleme era această afirmaţie “şi-I vor pune numele Emanuel” pentru că nu puteam găsi nici un loc în care Isus să fie chemat Emanuel. “Atunci”, veţi spune, “această profeţie nu s-a împlinit.”

Dragi prieteni, aceasta este cea mai minunată împlinire a unei profeţii din câte vă puteţi imagina.” Îngerul a spus: “îi vei pune numele Isus pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Gândiţi-vă la acest lucru! Voi nu mi-aţi putea da mie numele Isus – eu nici măcar nu mă pot mântui pe mine însumi. Şi nici eu nu v-aş putea numi pe vreunul dintre voi Isus pentru că nici unul dintre voi nu se poate mântui singur.

            Vedeţi voi, toţi suntem astăzi pe aceeaşi corabie. Rasa umană se află pe o corabie ce stă să se scufunde. Dacă există un Salvator, El trebuie să vină din afara corăbiei. Unii vor să arunce o ancoră de salvare. Dar chiar dacă cei de pe puntea de sus aruncă o astfel de ancoră celor din camera motoarelor, care se află deja sub apă, tot nu vor rezolva nimic. Şi puntea de sus va avea aceeaşi soartă. Ancora de salvare trebuie să vină din altă parte, nu de la corabia omenirii. Nici un om nu poate fi Mântuitorul omenirii. “Îi vei pune numele Isus pentru că va mântui pe poporul Său de păcatele sale.” Cum poate să mântuiască Isus pe poporul Său de păcatele sale. El poate să facă acest lucru pentru că El va fi Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Acel prunc care a venit în Betleem este Dumnezeu este cu noi. El S-a făcut asemenea oamenilor, nu asemenea îngerilor. El este Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Şi pentru că este aşa, El poate fi numit Isus. Nimeni altcineva nu poate fi numit Isus pe drept.

            Dumnezeu spune: “Voi înălţa, mai presus de orice nume, numele care I-a fost dat când a venit pe pământ.”

            Cel de-al patrulea pas al înălţării lui Hristos este cel legat de plecare oricărui genunchi al celor din ceruri; iar al cincilea pas este legat de toţi cei de pe pământ. Pasul al şaselea cuprinde ultima parte a versetului 10: “şi [al celor] de sub pământ”.

Acest verset este folosit de cei care susţin teoria conform căreia, până la urmă, toţi oamenii vor fi mântuiţi. Am auzit pe cineva spunând că Iuda Iscarioteanul şi diavolul vor umbla împreună pe străzile cetăţii cereşti pentru că, în final, toţi vor fi mântuiţi. El a folosit acest verset pentru a-şi susţine teoria. Dacă îl comparaţi cu cel din Coloseni 1:20, veţi avea adevărata lui semnificaţie. În fragmentul din Filipeni subiectul este domnia lui Isus. Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, astfel încât în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, se pe pământ, de sub pământ. Adică, până şi cerul se va pleca înaintea Lui pentru că Isus este Domnul cerului şi al pământului. El este Dumnezeu. Dar simpla plecare a genunchiului nu implică mântuirea. Versetul din Coloseni 1:20 nu vorbeşte despre domnia lui Hristos, ci despre lucrarea Sa de răscumpărare, de reconciliere. Şi ce anume a fost reconciliat? Ce anume a fost răscumpărat? Este inclus şi iadul? Nu. Lucrurile de sub pământ nu sunt menţionate aici. De ce? Pentru că acest verset se referă la răscumpărare şi nu există răscumpărare în iad. Alăturând aceste două versete vedem clar că cei din iad care se pleacă înaintea lui Isus nu fac decât să-I recunoască domnia. “Pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.”

            În continuare avem pasul al şaptelea, şi ultimul, al înălţării lui Hristos:

v.11  şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

            Orice limbă să mărturisească faptul că Isus Hristos este Domn. Aceasta nu înseamnă că orice limbă Îl va mărturisi ca Mântuitor. Este interesant faptul că, până şi în iad, oamenii trebuie să recunoască domnia lui Isus, fapt care, cred eu, va mări chinul celor de acolo.

            Aş dori să vă dau un avertisment aici. Fiţi atenţi să nu-L chemaţi pe Isus Domn, dacă El nu este Domnul vostru. El a spus că mulţi Îi vor spune: “Doamne, Doamne!”, ba chiar vor face minuni în Numele Lui, şi totuşi El le va spune: “Nici măcar nu vă cunosc” (Matei 7:21-23). Dragul meu prieten, asigură-te că El este Mântuitorul tău, înaintea de a spune că Isus este Domnul vostru. Dacă El este Mântuitorul vostru, atunci veţi fi ascultători de El şi El va fi Domnul vostru.

            Mărturisesc că nu-mi place să-i aud pe oameni cântând “Ce prieten avem în Isus”. Da, avem un prieten în Isus, dar ascultaţi cuvintele lui Isus: “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” Nu cred că trebuie să trecem atât de uşor peste această parte.

            Am aflat până acum care este gândul lui Hristos. Am văzut că nu este ceva ce poate fi imitat. “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” – acest lucru nu este posibil decât prin împărtăşirea gândului lui Hristos. Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu din noi apar roadele blândeţii şi ale smeririi în viaţa noastră.

            În continuare vom vedea gândul lui Hristos manifestat în oameni care străbăteau drumurile Imperiului roman; vom vedea gândul lui Hristos manifestat în casele romane şi într-o închisoare romană. Ni se dau aici trei exemple: gândul lui Pavel, gândul lui Timotei şi gândul lui Epafrodit (păstorul Bisericii din Filipi). În acest Imperiu păgân existau aceşti trei bărbaţi care manifestau gândul lui Hristos şi este posibil să fi fost alte trei milioane la fel ca ei. Însă numai aceştia trei ne sunt prezentaţi în această Epistolă.